O analiză El Pais şi o alta a South China Morning Post oferă astăzi Spaniei şi întregii lumi exemplul Coreei de Sud, statul cel mai puternic şi cel mai rapid afectat de focarul început la finalul anului trecut în China, dar care prin măsuri inteligente a reuşit să-şi reducă expansiunea de coronavirus, coborând uşor şi sigur din topul mondial al ţărilor răpuse de coronavirus.
Astăzi, în jur de 14.00, Spania raporta oficial încă 900 de noi infecţii cu coronavirus şi 5 noi decese.
Coreea de Sud a coborât astăzi de pe locul 2 mondial, direct pe locul 5.
Coreea de Sud, ţara afectată în săptămâna imediat următoare după izbucnirea coronavirusului în China, are acum doar 8236 de cazuri, 75 de decese, 36 de cazuri critice şi 1137 de oameni recuperaţi.
Coreea de Sud a fost deja depăşită de Italia, unde epidemia a explodat şi de Iran, iar de astăzi este depăşită oficial şi de Spania, care a întrecut-o cu mult la numărul decese şi la cazurile confirmate de coronavirus.
Coreea de Sud are: 8236 de cazuri confirmate, 75 de decese.
Spania, unde a ajuns mai târziu coronavirusul, are: 8744 de cazuri, 297 de decese.
Iran, unde a ajuns mai târziu coronavirusul, are: 14.991 de cazuri, 853 de decese.
Italia, unde a ajuns mai târziu coronavirusul, are: 24.747 de cazuri, 1809 decese.
Aşadar, faţă de exemplele negative ale Italiei, Iranului şi Spaniei, presa internaţională îşi pune la unison întrebarea…
„Cum a reuşit Coreea de Sud”?
Este ţara asiatică cea mai rapid şi grav afectată de focarul din China dar care înregistrează o reducere drastică a numărului de cazuri de coronavirus, fără a fi necesară închiderea marilor oraşe.
China şi Coreea de Sud sunt cele două ţară care au reuşit să inverseze tendinţa cazurilor de COVID19, până la punctul de a fi aproape să înfrângă epidemia, devenită între timp pandemie – la nivel mondial-, spunea săptămâna trecută chiar ministrul Sănătăţii din Spania, Salvador Illa, încercând să arate lumina de la capătul tunelului, potrivit El Pais.
„Ca dimensiune, nivel socio-economic și regim politic, se pare că e inutil ca Spania să privească China ca un reper pentru a depăși criza.
Însă Coreea este o țară dezvoltată, cu o populație similară cu Spania – 51,4 și, respectiv, 47,1 milioane de locuitori -, cu o vârstă medie similară – 42,2 ani în Coreea; 43,4 în Spania – și o speranță de viață aproape identică: 82,6 și 83 de ani. Cu toate acestea, măsurile luate de Coreea de Sud pentru a face față coronavirusului au fost diferite.”
Coreea de Sud, populaţie de 2 ori şi jumătate mai mare decât România, densitate de 6 ori mai mare
Coreea de Sud are o populaţie de 2 ori şi jumătate mai mare şi decât cea a României (Coreea de Sud- 51,4 milioane de oameni, România- 20,1 milioane de oameni), şi o dimensiune la jumătate.
În România, densitatea oamenilor este 84,4 locuitori pe kilometru pătrat, potrivit ultimului recensământ, în Coreea de Sud este de 491 de locuitori pe kilometru pătrat. Adică aproape de 6 ori mai mare. Distanţarea socială- complicată.
Aşadar, o criză a unui stat afectat rapid de China, poziţionat imediat pe locul 2 mondial ca ţară afectată, şi care avea toate condiţiile să se afunde în criza coronavirus, a avut un traseu diferit de toate celelalte state, reuşind să se salveze.
Şi totuşi, ce a făcut Coreea de Sud diferit?
Reacţie rapidă şi determinată
În primul rând, este vorba de reacţia statului. A autorităţilor. Ţările care au reacţionat cel mai devreme, au acum cele mai mici rate de infecţii şi cele mai mari rate de succes. Reacția Coreei a fost mult mai rapidă și mai determinată, arată El Pais.
Acest lucru se constată şi în cazul altor state. Reacţiile rapide şi ferme, dublate de măsuri practice, aplicabile, au ajutat majoritatea statelor.
Coreea de Sud a reacţionat când avea 50 de infecţii
Când a ajuns la 50 de cazuri – conform datelor consolidate ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) – primarul coreean Daegu, orașul unde se concentra focarul în primul rând, a vorbit despre o „criză fără precedent” și a cerut tuturor cetățenilor să stea în casele lor și poartă mască în orice moment, chiar și în interiorul caselor lor.
Spania a reacţionat când avea 1000 de infecţii
În cazul Madridului, apelul pentru a rămâne acasă a venit atunci când existau deja 1000 de infecții. În niciun moment nu a fost recomandat să folosească măști pentru oameni sănătoși, deoarece au spus că nu s-a dovedit a fi eficient.
Acţiune imediată. Testare agresivă: Am căutat potenţialii pacienţi, am făcut peste 15.000 de teste zilnic
Coreea de Sud: Notificarea primarului coreean a venit pe 20 februarie 2020, când Coreea de Sud a descoperit că virusul se răspândeşte într-o sectă, într-o biserică secretă.
Spania: Ziua echivalentă pentru Spania ar fi 28 februarie 2020, 8 zile mai târziu, notează El Pais, când transmisia locală în Spania a început să crească.
A doua zi, pe 21 februarie 2020, când avea deja 100 de cazuri de infecţie cu noul coronavirus, premierul Coreei de Sud a calificat situația drept „ o urgenţă” și la 2 zile după – „cea mai mare alarmă”. Și acest lucru s-a tradus în acțiuni.
Încă de la început, Coreea a lansat un plan de testare agresiv pentru identificarea SARS-CoV-2.
„Spre deosebire de alte țări, unde sunt testate doar cele cu simptome, am decis să efectuăm teste pe oricine a fost în contact direct cu cazuri confirmate. În loc să așteptăm venirea pacienților, am plecat în căutarea lor și am căutat posibile persoane infectate care să le împiedice să infecteze comunitatea„, a declarat pentru CNN, Park Neunghoo, ministrul coreean al Sănătății.
Testarea rapidă şi agresivă au pus-o în practică şi alte state care au reuşit să se ţină departe de expansiunea infecţiei de coronavirus. Rusia raporta peste 51.000 de teste şi identificări rapide. Are astăzi doar 93 de cazuri de coronavirus, fiind totuşi statul cu cea mai mare suprafaţă de pe glob şi al 9-lea ca populaţie mondială, potrivit datelor ONU, cu 145,9- 146 de milioane de cetăţeni.
De atunci, Coreea a efectuat peste 15.000 de teste zilnic.
Coreea de Sud- peste 15.000 de teste pe zi, Spania- 30.000 de teste de la începutul crizei
În Spania, potrivit anunțării ministrului Illa duminică, au fost făcute în total peste 30.000 de la începutul crizei.
Italia, la fel, a făcut iniţial destul de puţine teste.
Teoria lui Fernando Simón, directorul Centrului spaniol pentru coordonarea alertelor și a situațiilor de urgență în domeniul sănătății, a fost exact opusă: „Prelevarea de probe de la persoane asimptomatice nu are prea mult sens, deoarece un negativ astăzi nu înseamnă că mâine nu puteți dezvolta simptome . Nu oferă informații și oferă un fals sentiment de securitate: „Deoarece am fost negativ, nu mai trebuie să-mi fac griji, pot merge peste tot, nu trebuie să-mi iau temperatura”.
Coreea de Sud a făcut imediat o reţea de 100 de laboratoare ca să obţină rapid rezultatele, să vadă întinderea şi să identifice focarele. Coreea, rată de deces: 0,8%, Spania, rată de deces: 3%, China, rată de deces: 4%
Coreea, care are avantajul de a avea pe teritoriul său unele dintre companiile care produc reactivi pentru detectarea virusului, a lansat o rețea de aproape 100 de laboratoare pentru a obține rezultatele, când în Spania ar putea face acest lucru în principiu în aproximativ 20 de spitale. Acest lucru a ajutat Coreea de Sud: a scos la iveală numeroase infecții în țara asiatică, ceea ce a dus la o rată de deces mult mai mică decât în altă parte: 0,8%, conform ultimelor date.
Cu siguranță, are legătură cu faptul că sistemul lor de sănătate este mult mai avansat decât cel al Chinei, unde aproape 4% dintre cei infectați au murit.
Dar numai că atunci când se efectuează teste masive şi sunt detectate multe cazuri pozitive de coronavirus, care în alte locuri ar fi trecut neobservate, reduci răspândirea şi ca atare şi numărul relativ de decese scade. Ca atare, Spania care la fel ca Italia n-a făcut asta, are o rata de deces în prezent de 3%. În Italia, este chiar mai mare.
Coreea de Sud a identificat focarele şi a luat măsuri imediate.
Atunci când primul caz a fost depistat pe 21 februarie, în Busan, al doilea oraș ca mărime din Coreea de Sud, Coreea a închis biblioteci publice, concursuri de cai și locaţiile cu facilități pentru persoanele în vârstă, căminele de bătrâni, pentru a proteja persoanele în vârstă, cele mai vulnerabile. Asta doar cu 1 singur caz.
Extinderea coronavirusului din China a îngrijorat mult autorităţile din Seul. Premierul Coreei de Sud, Chung Sye-kyun a cerut imediat cetăţenilor săi să coopereze cu Guvernul, să evite marile aglomeraţii şi adunări politice.
În zilele următoare, infecţiile din Coreea de Sud creşteau la 556 dar mai mult de jumătate erau identificate printre membrii sectei regilioase secrete numită Biserica Shincheonji a lui Isus, la rudele, apropiaţii şi contactele lor. Majoritatea cazurilor fiind concentrate în Deagu, al 4-lea oraş ca mărime a ţării care a fost plaat imediat în stare de urgenţă.
În Daegu sunt 2,4 milioane de oameni, un oraş mai mare decât Bucureşti, iar coronavirusul se extindea şi în apropiere, unde membrii sectei făceau voluntariat, astfel că 465 de cazuri au fost identificate astfel.
Ce a făcut Coreea? În vecinătatea bisericii sectei din oraș, băncile, cafenelele, restaurantele și magazinele – au închis tot, făcându-l un oraș fantomă. Dar fără a închide de tot oraşul.
În oraș, magazine mari, aleile comerciale și piețe tradiționale în aer liber au fost drenate şi eliberate de cumpărători. Singurele locuri ocupate erau centrele de sănătate administrate de Guvern, unde cetățenii se aliniau pentru a afla dacă erau infectați.
În Coreea, spaima se adâncea pe măsură ce numărul creştea şi au venit şi primele 2 decese cauzate de virus.
Un muncitor în vârstă de 40 de ani la o fabrică de piese auto din Gyeongju, un oraș de lângă Daegu, a fost găsit mort la domiciliul său vineri seara. El a fost confirmat postum, în următoarea zi, sâmbătă că a fost infectat cu coronavirus. Un al doilea pacient în vârstă de 56 de ani dintr-un spital din Chengdo, un alt oraș în apropiere de Daegu, a murit duminică, au anunţat atunci oficialii de sănătate.
A urmat apoi Busan.
Vineri, primul caz raportat din Busan, al doilea oraș ca mărime al Coreei de Sud, a determinat închiderea bibliotecilor publice, a curselor de cai și a facilităților pentru vârstnici. Multe biserici ofereau servicii doar online. Alții au rămas deschiși, dar au făcut imnuri şi apeluri ca să limiteze posibilitatea expunerii celor din congregaţii.
Orașele Chuncheon și Ulsan au raportat primele cazuri în următoarea zi, sâmbătă, iar agenția națională de știri Yonhap a raportat că oamenii au golit rafturi de orez, tăiţei pentru preparare instantă, ouă și alte produse alimentare esențiale.
Numărul de cazuri de coronavirus din Coreea de Sud a sunat alarmele şi în Israel, după ce 9 vizitatori din Coreea de Sud au fost testaţi pozitiv virusul la întoarcerea acasă. Petrecuseră o săptămână în turneul unor site-uri religioase israeliene populare, adesea aglomerate. În aceeaşi zi, sâmbătă, Israelul și-a întins granița și i-a împiedicat pe călătorii sud-coreeni.
Discuțiile referitoare la posibilitatea de a permite alte zboruri din Coreea de Sud către Tel Aviv au fost planificate pentru duminică, a declarat radio Kan. Oficialii din domeniul sănătății lucrau cu ministerul turismului și agențiile de turism pentru a rezerva zboruri înapoi în Coreea de Sud pentru cei 1.700 de turiști sud-coreeni din Israel care au fost ulterior şi ei testaţi.
Şi Coreea de Sud a mers mai departe: aglomeraţiile- stațiile de metrou, magazinele, mallurile și locurile publice erau deja pline de distribuitoare de dezinfectare manuală. Și controalele de temperatură au fost efectuate la toți călătorii care sosesc din zonele de risc, o altă măsură care nu are un consens științific pentru a fi sprijinită.
Spania şi Italia au contestat iniţial măsurile pe care a ajuns să le implementeze după ce s-au umplut de coronavirus
Spania, pe de altă parte, a contestat o parte din măsuri, dar s-a umplut exponenţial de infecţii şi decese.
Miguel A. Hernán, profesor de Epidemiologie la Universitatea Harvard, admite că Spania ar fi trebuit să se facă ceva mai mult. Adică la fel cum a făcut Coreea. „Toate țările europene au scăzut. În Wuhan au întârziat și apoi au reușit să reducă epidemia cu măsuri bestiale, aproape crude. Dar toate celelalte orașe chineze au acționat înainte și au putut evita focarele cu închiderea școlilor și măsuri similare cu mult înainte de perioada de epidemie care este acum Europa”. Hernán spunea toate acestea în ziua când Spania închidea şcolile din cauza extinderii epidemiei. Şi el recunoaşte că a întârziat în Spania limitarea contactului social, la fel ca în SUA, unde lucrurile „s-au înrăutățit și mai mult”.
Coreea de Sud a oprit şcolile înainte de extinderea coronavirusului şi a făcut geolocalizare ca alte state- Rusia, Israel
Coreea însă a oprit şcolile – amânând începerea cursurilor- când nu debutase focarul şi odată cu descoperirea noilor infecţii de coronavirus.
Coreea de Sud a luat măsuri ferme- precum geolocalizarea persoanelor infectate printr-o aplicaţie mobilă astfel încât să-şi dea seama unde sunt focarele majore.
Geolocalizarea a fost folosită în paralel şi de Rusia şi, mai nou, de Israel.
Imagini cu geolocalizarea prin aplicaţie mobilă folosită de Coreea de Sud. Identificarea focarelor de infecţie cu coronavirus prin raportare de simptome prin mobil
Coreenii din zonele de focar au stat în case şi nu au fost închise oraşele. Spaniolii s-au dus la terase
O altă diferenţă majoră dintre Coreea de Sud şi Spania este nu numai atitudinea şi reacţia guvernelor, ci şi a cetăţenilor.
A doua zi după apelul primarului sud coreean pentru cetăţeni- ca aceştia să rămână acasă, când erau aproape 50 de cazuri în toată ţara, străzile în oraşul său erau pustii. La Madrid însă, a fost fix pe invers. În prima zi după ce şcolile s-au închis şi s-a recomandat lucrul de acasă, parcurile şi terasele din Spania erau pline. Era miercuri, şi pe străzile Spaniei era o atmosferă de vacanţă, sub auspiciile temperaturilor meteo foarte bune. După ce premierul Sanchez a declarat stare de urgenţă vineri, din cauza spaniolilor care în continuare stăteau la terase, primarul Madridului a fost nevoit să închidă parcurile publice, pentru ca oamenii să nu mai stea în aglomeraţii şi să extindă transmiterea coronavirusului.
În Coreea de Sud, nu a fost niciodată nevoie să fie izolate oraşele. Şi coreenii sunt mândri de asta.
„Fără a prejudicia principiul unei societăți transparente și deschise, recomandăm un sistem de răspuns care să combine participarea voluntară a publicului cu aplicații creative ale tehnologiei avansate”, a explicat Kim Gang-lip, vice ministrul coreean al Sănătății.
Spaniolii au ajuns apoi să fie ţinuţi în case de Guvern
În Spania, 70.000 de persoane au fost deja îngrădite în patru municipalități din Catalunya și, începând de luni, oficial, spaniolii nu mai pot ieşi pe stradă dacă nu este vorba de ceva ce este esențial, cum ar fi cumpărarea de mâncare sau plecarea şi venirea de la muncă.
Cu mult timp înainte de aceste măsuri, explicația oficială a fost că au fost detectate focare și au fost luate măsurile necesare și adecvate oriunde acestea au fost identificate.
Când au fost luate primele măsuri de distanțare socială în Spania, Simón le-a explicat jurnaliștilor că efectele sale vor dura aproximativ 10 zile pentru a fi percepute. Este aproximativ timpul dintre o infecție, incubarea ei, primele simptome, testul și captarea acesteia în statistici.
Spania creştea rapid, Coreea de Sud- scădea
În Coreea, care a devenit a doua țară din lume în număr de cazuri, numărul de noi infecții a început să scadă la 1 martie, la 10 zile de la luarea primelor măsuri, când erau doar câteva zeci cunoscute.
Țara asiatică a însumat duminică peste 8.000 de cazuri, cu o scădere constantă a noilor infecții zilnic depistate, acestea fiind deja în scădere de la 100 pe zi.
Spania are peste două săptămâni de escaladare mai rapidă, iar duminică au fost deja câteva zeci de infecții- număr care a depăşit Coreea. Şi asta fără a le număra pe cele ușoare care în Spania nu mai sunt diagnosticate.
Dacă toate merg bine, potrivit calculelor ministerului Sănătăţii spaniol, până pe 22 sau 23 martie ar trebui să se vadă un declin.
Până atunci, dacă evoluțiile actuale continuă, numărul infecțiilor în Spania va fi de câteva ori mai mare decât în Coreea, care a fost a doua concentrare globală importantă după China și unde epidemia a început cu aproximativ o săptămână mai devreme.
Coreea de Sud nu s-a oprit din drum cu măsurile de ajutare a populaţiei, Spania a ajuns să se închidă toată prin stare de urgenţă naţională
Iar Coreea de Sud nu s-a oprit din drum odată cu scăderea numărului infecţiilor şi deceselor.
South China Morning Post arăta chiar ieri că în ciuda faptului că infecţiile zilnice au scăzut mult sub 100 de cazuri şi decesele au fost doar 3 pe zi, preşedintele sud coreean a declarat provinciile cele mai afectate ale statului său- „zone speciale de dezastru” ca să ajute populaţia.
Aşa, Guvernul a capacitat încrederea oamenilor.
Este pentru prima oară când Coreea de Sud declară zone de dezastru din cauza unei boli infecţioase, dar doar sub acest statut legal Guvernul coreean poate subvenţiona până la 50% toate cheltuielile pentru a restabili situaţia şi ca să-i ajute pe cetăţeni să-şi plătească taxelele şi utilităţile.
„Vom asigura toate posibilităţile pentru oameni şi vom minimiza impactul asupra economiei şi asupra vieţii oamenilor”, a spus premierul coreean care ulterior s-a şi ţinut de cuvânt.
Daegu şi provincia Gyeongsand de Nord au căpătat acest statut, fiind constatat ştiinţific faptul că 41 din primele cazuri au fost în oraşul Daegu, unde era Biserica, centrul focarului iar ulterior aceasta a legat 61% din toate cazurile confirmate în Coreea de Sud.
Ca atare, până acum, peste 120 de pacienţi au fost eliberaţi din spitale, şi este pentru a treia zi consecutiv când numărul celor recuperaţi l-a depăşit pe cel al noilor cazuri confirmate din Coreea de Sud, totul începând pe 20 ianuarie.
Coreea de Sud a testat vizitatorii săi din Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania, Olanda, făcând controale puternice şi stricte la frontieră, şi a impus aceleaşi lucruri pentru cei care veneau din China, Italia şi Iran- celelalte focare.
Haos în Spania şi Italia, „ţara dimineţilor liniştite”- Coreea de Sud
În afară de măsurarea temperaturii de la aeroport, dezinfectarea zonelor aglomerate, puncte mobile de verificare- drive, Coreea de Sud recunoaşte că aplicaţia tech şi prin satelit lansată pe mobil pe care oamenii au putut să o descarce şi să raporteze direct autorităţii dacă au simptome, a ajutat mult guvernul să identifice potenţialele focare, să izoleze oameni, să facă un fel de cordoane sanitare în anumite comunităţi pentru a opri extinderea virusului în ţara cu peste 54 de milioane de locuitori denumită şi „ţara dimineţilor liniştite”.
Coreea de Sud este a 28-a ţară din lume ca număr de locuitori.
Exemplificare de caz. Povestea profesorului coreean Park Hyun: „Am fost stupid de sigur pe mine”
Profesorul universitar coreean, Park Hyun, la 48 de ani se străduia să nu fie infectat. Mergea de 5 ori pe săptămână la sala de sport, s-a spălat tot timpul pe mâini excesiv, a folosit dezinfectant, dar asta nu l-a oprit să se infecteze.
„Am fost naiv şi prost să cred că coronavirusul nu e problema mea şi, ca de obicei, am fost prea sigur”, recunoaşte el, împărtăşindu-şi experienţa public.
Profesorul Hyun locuia în Busan, oraşul care a raportat primul caz de coronavirus pe 21 februarie 2020.
În aceeaşi zi de 21 februarie, profesorul a simţit o durere în gât foarte uşoară şi o tuse uscată foarte uşoară. N-a făcut nimic.
În următoarele zile, a simţit o presiune uşoară dar în creştere în zona pieptului însă a decis să rămână acasă şi să nu se mai ducă la sala de sport, dar nu din cauză că se simţea puţin rău, ci din cauza creşterilor cazurilor de coronavirus în preajma sa.
După 3 zile de la primele simptome, pe 24 februarie, când s-a trezit de dimineaţă, profesorul a constatat că are probleme de respiraţie. S-a speriat puţin, se gândea că Biserica Oncheon- unde a fost raportat primul lot de pacienţi cu coronavirus din Busan, era chiar în cartierul său.
Hyun a sunat la autorităţi, care i-au spus iniţial că dacă nu se simte foarte rău, nu trebuie să facă test de coronavirus în acea zi pentru că sunt cozi lungi la centrele de testare şi dacă nu are coronavirus există riscul ridicat să ia coronavirus.
Hyun nu se simţea însă foarte rău, cazul lui nu era sever. Încă.
Însă simptomele lui Park Hyun ulterior s-au înmulţit şi agravat. La al treilea apel, autorităţile coreene i-au spus să meargă de urgenţă la un spital sau laborator din apropiere să facă testul.
Bineînţeles, deşi era foarte de dimineaţă şi o coadă foarte mare, Coreea de Sud accelerând testările, Park Hyun s-a aşezat la coadă la testare. Coada era cam de 4 ore. Atât trebuia să aştepţi ca să ajungi să fii testat.
După ce a stat aproape 30 de minute la coadă, Park Hyun nu a mai putut să respire şi s-a prăbuşit. S-a lovit cu capul de podea şi a fost transportat de urgenţă ca să fie tratat şi pentru leziunea de la cap şi testat pentru coronavirus.
Bandajat la cap, a fost trimis acasă să stea în carantină iar a doua zi a primit rezultatul care confirma că are rezultat pozitiv pe coronavirus.
Lui Park Hyun i s-a spus să rămână acasă încă 24 de ore înainte de a fi internat în spital pentru tratament. Însă n-a apucat să stea acasă, că un alt oficial al spitalului l-a sunat şi l-a chemat de urgenţă ca să afle toate mişcările sale din ultimele zile şi toţi contacţii lui Park Hyun apropiaţi.
Park Hyun s-a dus la spital.
Însă în timp ce Park Hyun discuta cu doctorul, acesta şi-a dat seama că profesorul e într-o stare gravă şi trebuie să-l bage în tratament imediat. Spre miezul nopţii, în aceeaşi zi, Park Hyunm era deja într-o cameră cu presiune din Secţia de Carantină a Unităţii de Terapie Intensivă a Spitalului Gospel din Kosin.
A fost scanat, i s-au făcut mai multe teste, şi a fost internat, fiind culpat la un tub de oxigen. Profesorul respira ceva mai uşor pe 26 februarie dar durerea în gât încă îi era severă.
„Simţeam şi o durere arzătoare în piept şi în stomac, dar nu ştiam dacă e din cauza medicamentelor pe care mi le dădeau sau din cauza coronavirusului. Aveam o febră uşoară şi starea mea fluctua. Simţeam ceva ce îmi apăsa greu pe piept, parcă îmi strângea cineva pieptul, parcă aveam o placă grea de fier pe piept care îmi apăsa. Uneori îmi era foarte foame. Ştiam că trebuie să mănânc pentru a supravieţui. Însă îmi era foarte greu să înghit pentru că nu puteam respira”, povesteşte el.
După 9 zile, profesorul Park Hyun era externat, vindecat însă când a povestit toate acestea era încă în carantină pus de autorităţi timp de alte 14 zile, cu reguli stricte, pe care le-a respectat.
Park Hyun se recupera, însă pe măsură ce el îşi revenea, erau testate toate rudele, apropiaţii şi prietenii săi cu care avusese contacte înainte de a se interna. Mama şi sora sa au primit rezultate negative.
Park Hyun a mulţumit în mesaj medicilor care au avut grijă de el şi de familia sa şi pentru că aceştia au făcut tot posibilul, în paralel, tratând şi ceilalţi pacienţi cu probleme grave de sănătate.
