De ce se nasc tot mai puțini copii?

0
99

Scăderea dramatică a ratei natalității în Italia tocmai a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume.

De Paște, “Financial Times” (FT) a șocat cu un titlu pe prima pagină: “Rata natalității în Italia la cel mai scăzut nivel din 1861“. La momentul unificării naționale a Italiei, existau 800.000 de nașteri noi pe an la o populație de 26 de milioane de locuitori. Astăzi, Italia are 60 de milioane de cetățeni și nici măcar 400.000 de copii. Italienii nu au fost niciodată mai puțin fertili decât anul trecut.

Statistic, o italiancă dă naștere doar la 1,24 copii. Rata naturală de reproducere este de 2,1. “New York Times” se teme deja că italienii ar putea dispărea complet în curând dacă nu sunt atenți. Faptul că populația nu se reduce și mai repede se datorează faptului că și în Italia oamenii sunt din ce în ce mai sănătoși și mai longevivi, iar numărul de centenari s-a triplat în douăzeci de ani.

Italia confirmă tendința

Italia confirmă o tendință globală. În prezent, în întreaga lume există mai multe persoane de peste 65 de ani decât cele sub 5 ani. Chiar și experții în demografie sunt surprinși de faptul că acest lucru se întâmplă atât de repede: mai mult de jumătate din țările lumii au acum rate de reproducere sub numărul care ar fi necesar pentru a salva omenirea.

Pentru că evoluția este atât de universală, explicațiile culturale și religioase se aplică doar în cazuri individuale. Faptul că Israelul se află în fruntea listei țărilor bogate din OCDE cu o rată de reproducere de 2,9 și că o femeie de acolo crede că trebuie să se scuze dacă are mai puțin de trei copii poate avea motive în credința într-o coerență a coerenței și a fertilității. Faptul că Coreea de Sud se află în partea de jos a tabelului, cu doar 0,8 nașteri (în 1970 era de 4,5) ține tot de credință.

Germania pare o mică excepție doar la prima vedere. Cu 1,53, ne aflăm din nou la nivelul din 1970; între timp, rata natalității scăzuse la 1,3 în anii 1990, arată FAZ.

Experții atribuie acest lucru așa-numitului efect de sincronizare, ceea ce înseamnă că primul copil vine întotdeauna mai târziu și s-a stabilizat statistic la puțin sub 31 de ani. Șocul provocat de căderea comunismului poate juca, de asemenea, un rol. A dus la o rată în noile state federale care a fost cândva sub 1. Între timp, Germania s-a așezat la mijlocul câmpului european, adică se aliniază la tendința generală de scădere a numărului de copii.

Dacă vă dați seama de acest lucru, termenul “ultima generație” capătă brusc un cu totul alt sens, deși activiștilor radicali pentru climă nu le displace deloc această evoluție. Mai puțini copii lasă o amprentă de carbon mai mică. Chiar și feministele înrăite consideră lipsa de copii o expresie a unei vieți autodeterminate: “Empty Planet”, o planetă frumoasă, din păcate goală, analizează FAZ.

Stimulente în bani

Cele mai multe țări încearcă acest lucru cu daruri de bani și timp. Italia, unde familiile tinere întâmpină dificultăți deosebite în găsirea de locuințe la prețuri accesibile, a făcut eforturi mari sub guvernul lui Mario Draghi pentru a opri sau chiar inversa tendința.

Părinții primesc între 50 și 175 de euro pe lună pentru un nou-născut, în funcție de venitul lor. În Germania se discută despre extinderea protecției maternității și introducerea unei alocații de bază pentru copii.

Funcționează politica familială?

Dar toate acestea nu sunt de niciun folos – cel puțin nu pentru rata de fertilitate. Corelația este negativă. Cu cât statele cheltuiesc mai mulți bani pentru mai mulți copii, cu atât se nasc mai puțini copii.

În 1980, cheltuielile pentru politica familială în țările OCDE se ridicau la 1,6% din produsul național brut. De atunci, cheltuielile au crescut până la 4,2 la sută din PIB, în timp ce fertilitatea a scăzut la 1,6.

Oare toate măsurile favorabile familiei nu funcționează? Dacă da, acest lucru nu ar trebui doar să arunce știința economică într-o criză profundă.

La urma urmei, stimulentele financiare funcționează întotdeauna în alte domenii ale vieții. Să ne gândim la negocierile salariale, la creșterile de pensii, la strategiile de evitare a impozitelor sau la biletul de 9 euro. Opinia este larg răspândită că încă nu sunt suficienți bani și facilități de îngrijire. O explicație slabă, dar care, în opinia mea, este totuși populară printre politicieni.

Un singur lucru este sigur: nici măcar mai mulți bani de la stat nu aduc mai mulți copii pe lume.

Lasă un răspuns